Bucură-te...!

Bucură-te de vara
Care-i toamnă
Și de iarna care-i primăvară
De norii care-s cer,
De viața de după gard,
De chipul din fața și din
Spatele oglinzii
În care privești și nu te vezi
Ori te vezi, fără să te privești...!
Bucură-te că ești!
Construiește-ți
Din aripi povești!
Din inimă nu fă stavilă
În fața furtunii,
Ci fă furtuna liniște
Și dăruiește-o lumii...!
Bucură-te de anotimp
De timp un timp, 
De frunză, de mare,
De vară, de uitare,
De a anotimpului răsfirare...
Până te faci alt timp,
Până devii lumină,
Ori te prefaci soare
Și te privești pe tine... aici...
De undeva din zare...

Bucură-te... !
Alceva mai bun
Ce ai putea face...
Oare?

Editați profilul

Oana Rotariu

Dor de ce se cheamă mine ... și de primăvară...

Atât de dor...!

Afară e frig. Nu e iarnă. Nu e toamnă.
Înauntru e frig. Nu e niciun anotimp. Bate vântul deziluziilor.
Dezrădăcinase așteptările, într-o vreme...
De curând nu știu de unde au răsărit din nou.
Unde sunt? Cine sunt? Unde și cine rătăcește iară?
Afară bate vânt rece. Mă însingurează înlăuntrul meu. Mă adună de pe drumul rătăcirilor, aproape, aici...
E greu să stai departe de aici! E atât de rece peste tot...
E frig. Nu e iarnă. Nici toamnă nu e nicăieri pe-afară...
Nu e urât, dar nici frumos nu e...
E doar un anotimp departe de metafore.
Înăuntru au amorțit în hibernare toate figurile de stil, dar fără stil.
Undeva, în spatele unui epitet, au amorțit dorurile...
Mi-e dor! Mi-e foarte, foarte dor...!

De ce se cheamă mine și de... primăvară...

E tare frig pe-aicea!

Și pe-afară...
Editați profilul

Oana Rotariu

Câteva chestiuni de bun simț

Tapiserie Muzeul Vatican

1. A nu se confunda pozitivismul cu înțelepciunea ori înțelegerea...

2. A nu se proiecta asupra nimănui neîmplinirile și frustările proprii...

3. A nu omorî sufletul nimănui cu vanitatea și nebunia egotică proprie...

4. A nu mai fi justificate neputințele punându-le în lumina bunelor intenții...

5. A-l lăsa și pe cel de alături să fie... călătoria lui e presărată cu experiențele de care are nevoie...

Fiecare are un rost pe lume...

De aceea e de bun simț ca nimeni să nu se joace cu sufletul nimănui dintre cei care au apărut pe cale...

Osanale...

Despre EGO...

Structura egotică a persoanei există și nu va dispărea decât atunci când va dispărea persoana, fizic sau conceptual.

Dacă la modul grosier s-ar dori să se clasifice această structură, ar fi interesant a se observa că ea poate avea un caracter mai luminos sau mai întunecat, în funcție de vibrația gândurilor care o alimentează continuu.

Ținând cont că până la momentul acum această structură a acumulat suficiente gânduri mai mult sau mai puțin murdare, de frecvențe joase, în scopul unei atare evoluții omenești sau spirituale, structura egotică trebuie curățată asiduu și permanent.

În consecință, din momentul trezirii acestui adevăr în ființă, există șansa să se acorde o mai mare atenție asupra gândurilor, așa încât ele să facă parte dintr-un spectru clar și luminos, ce aparține unui nivel omenesc frumos.

Pe măsură ce această structură va fi din ce în ce mai eliberată de frecvențele energetice joase și dizarmonice totul va intra într-un cerc vicios, un fel de perpetuum mobile care va atrage după sine generarea gândurilor de o altă calitate ș.a.m.d.

Așadar structura mental-emoțional-egotică ce caracterizează o persoană și pe care o numim pe scurt EGO va reflecta calitatea gândurilor care o alimentează în prezent raportată la calitatea gândurilor care au alimentat-o până în prezent...

Asta înseamnă că, în ideea unei evoluții spirituale, cei șapte ani de-acasă nu sunt decât un bun început de drum pe calea evoluției umane. Atât și nimic mai mult...

Pentru dobândirea desăvârșirii râvna de a curăța tot nu trebuie întreruptă niciodată...

Cu iubire și recunoștință... O de la Om...