Atât de dor...!
Afară e frig. Nu e iarnă. Nu e toamnă.
Înauntru e frig. Nu e niciun anotimp. Bate vântul deziluziilor.
Dezrădăcinase așteptările, într-o vreme...
De curând nu știu de unde au răsărit din nou.
Unde sunt? Cine sunt? Unde și cine rătăcește iară?
Afară bate vânt rece. Mă însingurează înlăuntrul meu. Mă adună de pe drumul rătăcirilor, aproape, aici...
E greu să stai departe de aici! E atât de rece peste tot...
E frig. Nu e iarnă. Nici toamnă nu e nicăieri pe-afară...
Nu e urât, dar nici frumos nu e...
E doar un anotimp departe de metafore.
Înăuntru au amorțit în hibernare toate figurile de stil, dar fără stil.
Undeva, în spatele unui epitet, au amorțit dorurile...
Mi-e dor! Mi-e foarte, foarte dor...!
Înauntru e frig. Nu e niciun anotimp. Bate vântul deziluziilor.
Dezrădăcinase așteptările, într-o vreme...
De curând nu știu de unde au răsărit din nou.
Unde sunt? Cine sunt? Unde și cine rătăcește iară?
Afară bate vânt rece. Mă însingurează înlăuntrul meu. Mă adună de pe drumul rătăcirilor, aproape, aici...
E greu să stai departe de aici! E atât de rece peste tot...
E frig. Nu e iarnă. Nici toamnă nu e nicăieri pe-afară...
Nu e urât, dar nici frumos nu e...
E doar un anotimp departe de metafore.
Înăuntru au amorțit în hibernare toate figurile de stil, dar fără stil.
Undeva, în spatele unui epitet, au amorțit dorurile...
Mi-e dor! Mi-e foarte, foarte dor...!
De ce se cheamă mine și de... primăvară...
E tare frig pe-aicea!
Și pe-afară...
Editați profilul
Editați profilul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu